1. Caută informații suplimentare și solicită ajutor extern, de la persoane specializate.
2. Emoțiile au o durată scurtă, așa că nu uita că momentele de fericire și/sau tristețe pe care le simți în urma unei decizii nu vor dura la nesfârșit.
3. Hidratează-te și dormi un număr optim de ore de somn, ia mese regulate astfel încât să fii într-o stare fiziologică potriviă înainte să iei decizia.
4. Nu uita să explorezi orice decizie cu deschidere, de parcă ar fi una nouă, altfel, din obișnuință, ai putea pierde din vedere aspecte importante.
5. Evită să fii într-o emoție pozitivă intensă (e.g. amuzament) atunci când iei decizii importante, pentru că altfel poți avea tendința de a subestima riscurile.
6. Evită să fii într-o emoție negativă intensă (e.g., furie) atunci când  iei decizii importante, pentru că altfel poția vea tendința  de a supraestima riscurile.
7. Nu te grăbi, analizează toate opțiunile.

Introducere

Zilnic, un adult ia peste 35000 decizii în legătură cu ce va cumpăra, ce va purta, modul în care își va petrece timpul, în comparație cu un copil care este responsabil în medie de doar 3000 decizii (Sahakian & LaBuzetta, 2013). Conform Anderer (2019), aproximativ 4 din 10 adulți regretă deciziile de viață pe care le-au luat, iar dintre aceștia 3 din 4 adulți regretă acțiunile pe care nu le-au făcut (e.g., nu au avut mai multă grijă de sănătate, nu au petrecut mai mult timp cu prietenii, nu au călătorit suficient). Procesul de luare a deciziilor poate fi copleșitor, iar printre cele mai dificile decizii sunt: deciziile profesionale, deciziile legate de căsătorie, deciziile legate de investirea economiilor, etc. Într-un studiu pe un eșantion de 7937 participanți, s-a descoperit că cu cât deciziile de viață au adresat un stil de viață sănătos (e.g., ponderarea consumului alcool, evitarea fumatului, exercițiul fizic), cu atât satisfacția asupra vieții a fost mai ridicată iar distresul psihologic mai scăzut (Velten et al., 2014). Prin urmare, deciziile pe care le luăm au un puternic impact asupra sănătății mintale.

Specialiștii în economie comportamentală și științe cognitive definesc decizia ideală ca fiind cea care are utilitate maximă pe termen scurt și lung (Summerfield, & Tsetsos, 2015). Altfel spus, cea mai bună decizie este cea care implică un efort minimal și care este în acord cu scopurile noastre în momentul prezent și viitor. Presiunea de a lua decizia ideală poate conduce la decidofobie (eng. decidophobia) sau frica de a lua decizia greșită (Zhang, 2020). 

În continuare, vom analiza aspectele care modelează rezultatul deciziilor pe care le luăm, mai specific: modalitățile de procesare a informațiilor date, stilurile comportamentale de luare a deciziilor, distorsiunile cognitive și emoțiile.

Care sunt modalitățile prin care procesăm informațiile necesare pentru a lua o decizie?

Similar celor două sisteme (i.e., gândire lentă și gândire rapidă) propuse de către Kahneman (2011), am putea procesa opțiunile pe care le avem într-o decizie în mod:

• Analitic

Din această perspectivă, luăm decizii în mod rațional pe baza unei analize extensive, maximizând șansele de câștig și minimizând riscurile. De fiecare dată când simte fericire, tristețe, furie, creierul uman construiește o teorie privind relația dintre stimulii declanșatori și emoțiile declanșate (Lehrer et al., 2010), iar acest lucru arată că luăm decizii în baza unui proces îndelungat de învățare pe baza experiențelor anterioare. Cea mai cunoscută strategie de procesare a deciziilor presupune urmărirea unui set de pași: 1. Identificarea problemei; 2. Generarea alternativelor; 3. Evaluarea alternativelor; 4. Alegerea alternativei 5. Implementarea deciziei; 6. Evaluarea eficienței deciziei luate (Schoenfeld, 2011). Pentru a vizualiza această tehnică de luare de decizii, se prezintă următorul exemplu: Ana realizează că nu mai este satisfăcută în legătură cu cariera sa, având două posibilități: să rămână în domeniul de activitate pentru care s-a pregătit 7 ani sau să își schimbe traiectoria carierei, încercând un domeniu nou de activitate. Prima opțiune are avantajul confortului psihologic (i.e., deprinderi și automatisme), însă remunerația este dezavantajoasă. A doua opțiune are avantajul unei remunerații avantajoase, însă dezavantajul pierderii confortului psihologic (i.e., expunere la noi situații de învățare). În următorul pas, Ana decide că este dispusă să accepte o nouă provocare în cariera sa și argumentează că la vârsta sa este dispusă să experimenteze. Prin urmare, caută cursuri de inițiere și aplică la locuri de muncă dintr-un alt domeniu decât cel în care a fost formată. Ulterior, analizează retrospectiv parcursul său profesional și pune în balanță satisfacția sa profesională. Deși această metodă este structurată, are o serie de limitări, printre care imposibilitatea de a avea întotdeauna o înțelegere profundă asupra problemei și generarea unui număr limitat de alternative. Concluzionând, procesarea analitică oferă un cadru complex și extensiv de analiză a informațiilor disponibile, însă în anumite situații poate fi limitată.

• Automat

Din această perspectivă, preferăm predictibilitatea și deciziile cu rezultate sigure. Preferăm recompensele imediate în defavoarea recompenselor amânate, chiar și atunci când recompensele amânate pot fi mai avantajoase, ceea ce indică faptul că avem o aversiune față de riscuri (Wittmann & Paulus, 2008). Spre exemplu, ce ați răspunde la întrebarea:  „Ați prefera să primiți 10 € chiar acum sau 20 € într-o săptămână?”.  Majoritatea oamenilor ar alege recompensa imediată din nevoia de siguranță. Această nevoie poate fi mai pronunțată în cazul persoanelor cu impulsivitate crescută. Comparativ cu persoanele cu un nivel crescut de auto-control, persoanele cu impulsivitate crescută au o percepție diferită a timpului (i.e., au senzația că timpul trece mai încet, iar distanța până la recompensă este mai mare), motiv pentru care preferă recompensele imediate, care de multe ori sunt dezavantajoase (Wittmann & Paulus, 2008). De-a lungul timpului, gândirea rapidă, chiar dacă uneori irațională, a fost adaptativă, pentru că a asigurat supraviețuirea în situații în care un proces extensiv de analiză a alternativelor ar fi fost fatal (i.e, decizii de tip luptă sau fugi). 

Prin urmare, putem procesa deciziile într-un mod logic, rațional, dar și într-o manieră rapidă, automată. Deși cele două stiluri de procesare sunt diferite,  ele nu sunt în sine bune sau rele. Deciziile devin potrivite atunci când procesarea la care recurgem (analitică sau automată) este în acord cu scopurile noastre. În continuare, este important să conștientizăm modul în care stilurile comportamentale, distorsiunile cognitive, dar și emoțiile ne afectează procesul de luare a deciziilor.

Care sunt stilurile comportamentale de luare a deciziilor? 

La nivel comportamental, cele mai importante stilurile de luare a deciziilor sunt următoarele (Gambetti et al., 2008; Del Campo et al., 2016):

• Rațional, caracterizat prin căutarea sistematică de informații relevante 
• Intuitiv, caracterizat prin  acțiuni bazate pe intuiție și emoții
• Dependent, caracterizat prin căutarea sfaturilor și a ajutorului extern
• Evitant, caracterizat prin procrastinare, mai specific prin luarea deciziei în ultimul moment
• Spontan, caracterizat prin acțiuni adoptate în mod impulsiv

Stilurile de luare a deciziilor mediază relația dintre personalitate și investițiile financiare (Gambetti & Giusberti, 2019). Mai mult, stilul rațional și stilul dependent prezic intenția de a investi economiile, în timp ce stilul evitant se asociază cu intenția de a evita investirea economiilor (Gambetti & Giusberti, 2019). Prin urmare, stilul rațional și stilul dependent sunt asociate cu rezultate pozitive pe plan financiar.

Cum afectează distorsiunile cognitive deciziile?

Printre cele mai importante distorsiuni cognitive care ne influențează deciziile se numără (Hsee & Hastie, 2006).

• distorsiunea impactului sau tendința de a supraestima impactul unui eveniment, atât în termeni de intensitate cât și în termeni de durată. Într-un studiu celebru, s-a descoperit că tinerii fotbaliști supraestimează bucuria pe care cred că o vor simți după câștigarea meciului, desconsiderând faptul că acest eveniment este unul izolat, iar satisfacția în legătură cu câștigul este limitată în timp (Wilson et al., 2000). Prin urmare, distorsiunea impactului crește probabilitatea adoptării unor decizii în baza credinței că regretul sau entuziasmul din urma deciziei vor fi permanente.
• distorsiunea de proiecție sau tendința de a lua decizii în diferite stări fiziologice în urma cărora putem regreta deciziile luate. Deciziile de cumpărare sunt adesea influențate de starea fiziologică în care ne aflăm. O persoană însetată își va cumpăra o cantitate mai mare de apă. Aceasta se explică prin faptul că deciziile luate în mod analitic se iau atunci când nevoile de bază sunt îndeplinite.
• distorsiunea de memorie sau tendința de a lua decizii în baza experienței anterioare. Într-un experiment consacrat, Kahneman și colab. (1993) arată că participanții care au stat de două ori cu mâna într-un vas cu apă rece au evaluat a două experiență ca fiind mai dureroasă, deși a fost de o durată mai mică. Acest rezultat se explică prin capacitatea de a anticipa o experiență negativă ulterioară (e.g., durere), însă această estimare poate fi nerealistă dacă cele două experiențe sunt diferite.

Cum afectează emoțiile deciziile?

Deciziile procesate în mod automat sunt influențate de emoții precum:

• tristețea, în comparație cu amuzamentul, este asociată cu o acceptare mai scăzută a ofertelor nedrepte în jocul celebru The Ultimatum Game, în care participantii acceptă sau refuză oferte mai mult sau mai puțin cinstite (Harlé & Sanfey, 2007). Acest rezultat se observă și într-un studiu recent în care managerii  unor companii au luat decizii mai eficiente atunci când au fost triști comparativ cu managerii care au fost fericiți în condițiile unui timp limitat (Treffers et al., 2020). Prin urmare, tristețea este o emoție funcțională, deoarece ghidează schimbarea cognitivă prin reconstrucția scopurilor atunci când oamenii se confruntă cu diferite pierderi (Karnaze & Levine, 2018).
• furia este asociată cu supraestimarea câștigurilor și subestimarea pierderilor, implicit cu asumare a riscurilor mai mare angajare în comportamente de risc (Yang et al., 2018).
• frica de vinovăție este asociată cu o nevoie mai mare de a colecta informații,  cu un timp mai mic de a analiza variantele posibile și cu o satisfacție mai scăzută în legătură cu decizia luată (Chiang & Purdon, 2019). Rezultatele unui experiment arată că participanții care au luat decizii importante (e.g., încetarea unei relații romantice) în baza factorilor externi (e.g., șansa) prin metoda “cap sau pajură”, au avut o probabilitate mai mare de a implementa decizia și în urma implementării, au fost mai satisfăcuți cu decizia chiar și la 6 luni după (Levitt, 2021). Acest rezultat arată că o piedică în luarea deciziilor este hipervigilența care se activează odată cu frica de a lua o decizie greșită.

Concluzie: 

Prin urmare, este recomandat să conștientizăm modalitățile prin care procesăm informațiile, stilurile comportamentale de luare a deciziilor, distorsiunile cognitive, dar și emoțiile, aspecte care pot să transforme rezultatul decizie noastre în unul avantajos sau nu, în funcție de scopurile pe care le stabilim pe termen scurt și lung.

Bibliografie:

Anderer, J. (2019). Hindsight is 20/20: 4 out of 10 adults regret their life choices. Study Finds.https://www.studyfinds.org/hindsight-is-20-20-four-out-of-ten-adults-regret-their-life-choices/

Chiang, B., & Purdon, C. (2019). Have I done enough to avoid blame? Fear of guilt evokes OCD-like indecisiveness. Journal of Obsessive-Compulsive and Related Disorders, 20, 13-20.

Del Campo, C., Pauser, S., Steiner, E., & Vetschera, R. (2016). Decision making styles and the use of heuristics in decision making. Journal of Business Economics, 86(4), 389-412.

Gambetti, E., & Giusberti, F. (2019). Personality, decision-making styles and investments. Journal of Behavioral and Experimental Economics, 80, 14-24.

Gambetti, E., Fabbri, M., Bensi, L., & Tonetti, L. (2008). A contribution to the Italian validation of the General Decision-making Style Inventory. Personality and individual differences, 44(4), 842-852.

Harlé, K. M., & Sanfey, A. G. (2007). Incidental sadness biases social economic decisions in the Ultimatum Game. Emotion, 7(4), 876.

Hsee, C. K., & Hastie, R. (2006). Decision and experience: why don’t we choose what makes us happy?. Trends in cognitive sciences, 10(1), 31-37.

Kahneman, D., Fredrickson, B. L., Schreiber, C. A., & Redelmeier, D. A. (1993). When more pain is preferred to less: Adding a better end. Psychological science, 4(6), 401-405.

Karnaze, M. M., & Levine, L. J. (2018). Sadness, the architect of cognitive change. The function of emotions, 45-58.

Lehrer, J. (2010). How we decide. Houghton Mifflin Harcourt.

Levitt, S. D. (2021). Heads or tails: The impact of a coin toss on major life decisions and subsequent happiness. The Review of Economic Studies, 88(1), 378-405.

Rorie, A. E., & Newsome, W. T. (2005). A general mechanism for decision-making in the human brain?. Trends in cognitive sciences, 9(2), 41-43.

Sahakian, B., & LaBuzetta, J. N. (2013). Bad Moves: How decision making goes wrong, and the ethics of smart drugs. OUP Oxford.

Schoenfeld, A. H. (2011). How we think: A theory of goal-oriented decision making and its educational applications. New York, NY: Routledge.

Summerfield, C., & Tsetsos, K. (2015). Do humans make good decisions?. Trends in cognitive sciences, 19(1), 27-34.

Treffers, T., Klarner, P., & Huy, Q. N. (2020). Emotions, time, and strategy: The effects of happiness and sadness on strategic decision-making under time constraints. Long Range Planning, 53(5), 101954.

Velten, J., Lavallee, K. L., Scholten, S., Meyer, A. H., Zhang, X. C., Schneider, S., & Margraf, J. (2014). Lifestyle choices and mental health: a representative population survey. BMC psychology, 2(1), 1-11.

Wilson, T. D., Wheatley, T., Meyers, J. M., Gilbert, D. T., & Axsom, D. (2000). Focalism: a source of durability bias in affective forecasting. Journal of personality and social psychology, 78(5), 821.

Wittmann, M., & Paulus, M. P. (2008). Decision making, impulsivity and time perception. Trends in cognitive sciences, 12(1), 7-12.

Yang, Q., Zhao, D., Wu, Y., Tang, P., Gu, R., & Luo, Y. J. (2018). Differentiating the influence of incidental anger and fear on risk decision-making. Physiology & behavior, 184, 179-188.

Zhang, X. (2020). Interactive tool to help decidophobia people make decisions with confidence. Rochester Institute of Technology.